Istoria încă neterminată a unui diabet tumultuos

10 comentarii
"DEABET"
Asta scria pe un bilețel pe care mi l-a înmânat un bătrânel confuz. Vroia să ajungă pe secția de diabet.

Haideti sa va povestesc de cazul unui pacient.

2013

Luăm contact “brusc” cu el atunci cand vine pe sectia de diabet in luna Iulie 2013 si se interneaza prezentand deja complicatii ale diabetului sub forma unor ulcerații suprainfectate la nivelul a 3 degete de la piciorul stang. 

Avem numerosi pacienti de acest gen. Ei nu sunt depistati cu diabet zaharat cand glicemia este putin peste 126 mg/dl si stau acasa cu valori foarte mari 250-400 mg/dl, timp indelungat (luni-ani) deși au simptome.

Care sunt aceste simptome poate te intrebi? Probabil crezi ca sunt minore si ca nu iti ridica semne de alarma ca s-ar putea ca ceva sa fie in neregula.

Află că, în urma cu doar cateva saptamani pacientul acuza dureri la nivelul degetelor in proximitatea ranilor de acolo (ulcere/necroza/carne moarta), consuma foarte multe lichide pe zi (5-6 litri), urina cantitati mari (5-6 litri), avea gura uscata mereu (semn de deshidratare), scăzuse in greutate 8 kilograme in 13 luni, era obosit si nu avea pofta de mancare.

Sunt destule simptome incat sa te alerteze ca ceva nu-i ok? Eu zic ca da. 

Cea mai plauzibila explicatie pentru cand un pacient nediagnosticat anterior cu diabet zaharat se prezinta pe sectie deja cu complicatii grave si multiple ale acestei boli este ca acel pacient avea glicemii mari, total dezechilibrate de ceva timp (cel mai probabil cativa ani).

Pe sectie incepem sa-l tratam pe mai multe linii: cu insulină pentru a-l echilibra glicemic, cu antibiotic pentru infectia de la picior, il rehidratam si ne folosim de perioada internarii pentru a cauta si alte posibile complicatii ale diabetului pentru a ne forma o imagine de ansamblu si pentru a sti cu ce ne confruntam si ce avem de facut pe viitor.

Identificăm inca 2 organe afectate: la nivelul ochilor, cateva vase din retina prezinta hemoragii (retinopatie diabetica neproliferativa) iar rinichiul dadea semne ca nu efectueaza filtrarea sangelui in mod optim (nefropatie diabetica incipienta?).

Dupa 1 săptămână și jumatate este externat cu recomandarea de tratament cu insulina in 2 injectii pe zi, una dimineata si una seara, pentru managementul glicemiilor si pentru a ne asigura de complianta pacientului (e mult mai probabil ca cineva să-și facă 2 injectii pe zi decat 4 pe zi).  

Diabetul se manageriaza in Romania in principal in ambulatoarele de diabet. Pentru cei care nu s-au confruntat cu asa ceva pana acum o sa va explic.

Un pacient, dupa ce este diagnosticat cu diabet zaharat, este luat in evidenta intr-un ambulator de diabetologie unde este “vazut”, supravegheat de un medic diabetolog o data la 3 luni. Pacientul poate fi consultat si la o luna distanta, dar in general intervalul este de 3 luni. 

In anumite cazuri, cand diabetul este bine controlat prin optimizare stilului de viata si/sau medicatie putina, pacientul este vazut si o data la 6 luni.

Exista o multime de alte reguli si restrictii dar, de dragul claritatii, sa o lasam asa.Glicemii noiembrie 2013

Pacientul nostru este luat in evidenta intr-un ambulator si se prezinta la control in Noiembrie 2013. Atunci pacientul aduce un asemenea profil glicemic. 

Ce vedeti acolo trecute sunt valori glicemice depistate de dansul la domiciliu. (D=dimineata, S=seara)

2014

Peste 3 luni, la urmatorul control de la inceputul lunii Februarie 2014, pacientul vine fara nici un profil glicemic efectuat. Afirma ca isi face insulina cam de 3 ori pe saptamana in loc de 2 ori pe zi.

“Cand ma simt bine nu-mi fac insulina” – citat direct al pacientului

Exista o analiza care ne arata media glicemiilor din ultimele 3 luni. Se numeste hemoglobina glicata si reprezinta procentul de hemoglobina din sange care s-a “incarcat” cu glucoza, hemoglobina care acum e lipicioasa si plina cu zahar. Cu cat e mai mare glicemia in sange cu atat hemoglobina glicata va fi mai mare.

Un diabet echilibrat este caracterizat de o glicata de 7% sau mai putin. Persoanele sanatoase, fara tulburari de reglare ale glicemiei au glicate, de exemplu, intre 4 si 5.6%.

Pacientul nostru avea in Februarie 2014 o glicata de 11.5% care reprezinta o glicemie medie de 283mg/dl. 

Se rediscuta importanta efectuarii zilnice a injectiilor cu insulina si nu doar cand se simte rau. Se continua tratamentul cu insulina in doze de 42 unitati dimineata si 32 unitati seara. In plus se prescriu 2 medicamente pentru managementul afectarilor nervoase de la nivelul picioarelor. Se prescriu 100 de teste gratuite de masurare a glicemiei la domiciliu.

La controlul din Iunie 2014 pacientul nu-si aduce un carnetel cu glicemiile efectuate. Teoretic, medicul diabetolog nu are nici o posibilitate de a obiectiva cum i-a “mers diabetul” pacientului in toata aceasta perioada. Desi a primit gratis 100 de teste de masurare a glicemiei, pacientul nu aduce nici o dovada ca si le-a efectuat. Si, uite asa, se risipesc banii contribuabililor romani. 

In plus, pacientul afirma ca isi injecteaza insulina tot de 3 ori pe saptamana. Se prescriu 100 de teste gratuite de masurare a glicemiei la domiciliu, pentru urmatoarele 3 luni.

La acest control HbA1c (hemoglobina glicata) este >14% si pacientul este simptomatic. Inseamna ca, in aceste ultime 3 luni, pacientul a “stat” cu glicemii ~ 360 mg/dl.

Se propune o internare pe sectie pe care pacientul o amana pana dupa jumatatea lunii Iunie 2014.

I se recomanda reluarea administrarii zilnice a insulinei conform schemei vechi si internarea pe sectie. Se prescriu in continuare cele 2 medicamente pentru nervii de la picioare.

Spre sfarsitul lunii Iunie 2014 pacientul se interneaza pe sectia de diabet. Pe sectie, colegii mei initiaza iarasi insulina in 2 injectii zilnice si rezultatele nu intarzie sa apara. Glicemiile incep sa coboare si in intervalele normale (in ziua 1, 2 si 4 chiar i-a mers bine). 

  • glicemii (mg/dl) – ziua 1 de internare –  276, 116, 144, 93, 98
  • glicemii (mg/dl) – ziua 2 de internare – 124, 63, 115,
  • glicemii (mg/dl) – ziua 3 de internare – 183, 45, 180, 252
  • glicemii (mg/dl) – ziua 4 de internare – 193, 155,
  • glicemii (mg/dl) – ziua 5 de internare – 72, 237,176, 211,
  • glicemii (mg/dl) – ziua 6 de internare – 201, 190, 270, 118

Pe parcursul internarii se depisteaza ca functia ficatului este afectata (hepatocitoliza – GPT=654U/L, GOT=334U/L, GGT-294U/L, colestaza) si i se recomanda pacientului sa mearga si la un control gastroenterologic (pe care nu-l efectueaza).glicemii_09-2014

In Iulie 2014 i se elibereaza reteta cu insulina pentru 2 luni. Revine la control in Septembrie 2014 cu urmatorul bilet cu glicemii.

Ceva mai bine dar, dupa cum observi, iarasi s-au dezechilibrat glicemiile cand pacientul a revenit la domiciliu. In plus, rămânem cu impresia că în intervalul 19.09 – 05.10 (15 zile) pacientul nu si-a efectuat nici o glicemie si astfel nu avut nici cea mai mica idee despre cum “îi merge”. 

Pacientul afirma ca lucreaza in tura de noapte si in noptile cand lucreaza mananca si asta explica hiperglicemiile matinale.

2015

Ianuarie 2015 – Automonitorizare succinta care identifica valori glicemice nefavorabile.

Pacientul afirma ca:

“Mai fac pauze la insulina cate 2-3 zile fiindca sunt satul de impunsaturi”

Media glicemiilor in ultimele 3 luni – HbA1c=12.59% – asta inseamna glicemii medii de ~ 316 mg/dl.

Promite ca de acum va face insulina. Refuza sa se interneze. I se explica din nou benefiicile insulinoterapiei si pericolele ridicate de hiperglicemiile cronice. 

Se prescrie tratament cu insulina in 2 injectii pe zi (46 unitati – 0 – 36 unitati) si cele doua medicamente pentru “tratarea” nervilor de la picioare. 

La urmatorul control din Aprilie 2015 pacientul nu a adus profile glicemice. Aceleasi scuze, uita de 2-3 ori pe saptamana sa-si faca insulina . Lucreaza 12 ore cu 24.

“In turele de noapte beau cate 5-6 cafele cu zahăr

retinopatie_diabetica_neproliferativa_severaEfectueaza examinarea fundului de ochi la centrul de diabet care identifica retinopatie diabetica neproliferativa severa.

(observati culoarea rosie a biletului? Exprima gravitate. Hartiile de genul acesta incep de la verde si apoi galben si doar apoi vine rosu)

Asta inseamna ca, fata de anul 2013 cand a fost diagnosticat, distrugerile de la nivelul retinei au continuat si s-au agravat.

Se observa numeroase vase de sange “sparte” si regenerate suboptimal.

Se fac recomandari de tratament specific si intensiv, care se pot efectua doar in centre de oftalmologie.

I se elibereaza bilet de trimitere catre oftalmologie pentru a reevalua statusul afectarii oculare si tratamentul de specialitate a leziunilor vasculare retiniene. 

La urmatorul control din Iulie 2015 pacientul aduce urmatorul profil glicemic.

iulie_2015_1_-_profil_glicemic_-_fii-sanatos-roiulie_2015_2_-_profil_glicemic-_fii-sanatos-ro

Nu a folosit biletul de trimitere catre oftalmologie fiindca:

“In ziua in care m-am dus eu pe la pranz nu am gasit pe nimeni”

Pacientul nu a mai incercat in alta zi sa mearga sa efectueze terapiile pentru afectarea oculara.

Sunt 90+ zile intre consulturile de diabet  dar nu si-a mai gasit timp in nici una din aceste zile sa mearga din nou, mai devreme la ofta.

Se reemite, si de aceasta data, un bilet nou de trimitere catre oftalmologie.

In August 2015 pacientul este consultat la oftalmologie, i se recomanda fotocoagulare laser (tratamentul de electie) pe care o efectueaza. 

Revine la diabetolog unde i se modifica schema de insulinoterapie de la un singur fel de insulina in 2 injectii pe zi la 2 feluri diferite de insulina si 4 injectii in total pe zi.

In Noiembrie 2015 pacientul revine fara profil glicemic. Se continua cu schema noua de insulinoterapie si cu cele 2 medicamente pentru afectarile nervoase de la picioare.

Se elibereaza bilet de trimitere catre oftalmologie pentru o noua sedinta de tratament. Se elibereaza bilet de trimitere catre internare de zi la Diabetologie. 

In Decembrie 2015 pacientul se prezinta la o internare de zi (o varianta de internare in care stai doar jumatate de zi, ti se fac analize si cateva teste si esti lasat apoi sa pleci acasa in jurul orelor 12-15 in functie de sectie). 

Analizele obiectiveaza:

  • HbA1c=12.2% (glicemie medie = 305 mg/dl),
  • ACR=614,9 mg/g
  • Glucozurie=1000 (rinichii incercau sa scoata excesul de glucoza din sange in urina – semn de diabet dezechilibrat)
  • Proteinurie 100mg/dl (rinichii nu mai filtreaza corect sangele si “scapa” componente sangvine pretioase din cauza daunelor produse de diabetul dezechilibrat)
  • Microalbuminurie = 344,36 mg/l. 

2016

In Ianuarie pacientul se prezinta la cabinet solicitand un referat de diabet catre comisia de expertiza a capacitatii de munca.

In februarie 2016 se prezinta la control fara profile glicemice. Afirmativ ii merge bine. Se modifica putin dozele de insulina si se prescriu 100 de teste gratuite de monitorizare a glicemiei la domiciliu.

In Mai 2016 pacientul revine la control fara profil glicemic.

Se recomanda aceleasi doze de insulina (nu avea nici o valoare glicemica dupa care sa te poti ghida, pe baza carora sa poti lua o decizie medicala) si 100 de teste de monitorizare a glicemiei. (banii contribuabililor, mai tii minte?)

In luna Septembrie 2016 se interneaza in clinica de chirurgie unde se practica o amputatie de gamba a membrului inferior drept din cauza unei gangrene umede.

Sa va explic ce inseamna asta – pacientului i-a fost taiata jumatatea inferioara a piciorului drept din cauza ca, jos la degete, diabetul i-a cauzat rani care s-au infectat si care acum ii puneau in pericol viata.

La 2 saptamani dupa operatie pacientul se prezinta la unitatea de primiri urgente acuzand dureri la nivelul bontului de amputatie a membrului inferior drept, greturi si valori glicemice crescute.

Este transferat intr-o clinica medicala iar apoi este transferat la Diabet pe sectie. Se cer anumite analize de sange suplimentare. HbA1c=12.2% (deci diabet dezechilibrat in ultimele 3 luni) iar secretia din plaga releva infectie cu Klebsiella pneumonie.

Se reia insulinoterapia, antibioterapie cu amoxicilina si se administreaza acid alfa lipoic intravenos. Se efectueaza toaleta riguroasa a plagii, zilnic.

Sa vedem glicemiile din spital (nu uita ca, intr-un organism care combate activ o infectie, glicemiile de obicei cresc sau sunt mai impredictibile)

glicemii_pe_parcursul_internarii

Sectia de diabet nu este un loc magic unde se intampla minuni. Noi doar aplicam tratamentul, cu mai mare rigurozitate. I-am administrat pacientului cele 4 injectii zilnice cu insulina si rezultatele nu au intarziat sa apara. In zilele 3, 5, 6 si 8 chiar i-a mers foarte bine.

Daca pacientul ar avea o doza de seriozitate si responsabilitate in tratarea diabetului si la domiciliu atunci ar putea avea astfel de rezultate si acasa.

La examinarea retinei se depisteaza ca boala a avansat la cea mai grava etapa din evolutie – retinopatie diabetica proliferativa severa. Este externat din spital in prima parte a lunii Septembrie.

Revine la control in ambulator la sfarsitul lunii Septembrie. Se continua insulinoterapia si terapia vitaminica pentru afectarile nervoase de la picioare (sa nu uitam ca mai are 1 picior si jumatate de care trebuie avut grija) si se emite un bilet catre oftalmologie pentru tratament laser.

Cam acesta a fost traiectul pacientului de la diagnosticul diabetului in 2013 si pana la amputatia a unei jumatati din piciorul drept in 2016. O istorie scurta dar tumultuoasa, exact cum v-am avertizat inca din titlu.

Ce m-a determinat sa scriu aceasta postare a fost faptul ca l-am vazut pe sectie in timpul ultimei sale internari atunci cand am efectuat zile de garda. Parea un om convertit si interesat de sanatatea sa.

M-a intrebat despre ce-l sfatuiesc sa aleaga dintre doua optiuni, mi-a solicitat opinia despre anumite tipuri de pansamente pe care sa le foloseasca pentru rana de la locul amputatiei, etc.

Am vazut sinceritate in ochii lui si m-a facut sa coalizez cu el si sa facem lucrurile sa mearga bine.

Apoi cand merg in ambulator si discut cu medicul care l-a supravegheat timp de 3 ani si primesc acces la fisa lui in care erau notate toate detaliile de mai sus nu pot sa nu-mi schimb parerea.

Nu pot sa nu ma uit la acest caz ca la o intruchipare perfecta a naturii umane -> pacientul s-a schimbat cand deja este poate prea tarziu. Desi, cine stie? Isi poate preveni amputatia celuilalt picior sau vreo infectie periculoasa; isi poate amana sau chiar evita orbirea.

Colega de pe sectie care l-a avut pe acest pacient in salon s-a atasat de cazul lui. Situatia era mai aparte

  • pacientul avea resurse financiare limitate, motiv pentru care a trebuit sa-si plateasca singur asigurarea de sanatate dar s-a plimbat o saptamana prin oras cu rani la picioare fiindca atat a durat sa-si rezolve actele.
  • pacientul era de etnie roma
  • am colaborat greu cu colegii de la chirurgie care l-au operat
  • (editare ulterioara) pacientul divortase de o sotie iar a doua sotie a decedat.  Nu are copii.

Cu toate acestea nu pot sa uit: “fac pauze la insulina cate 2-3 zile fiindca sunt satul de impunsaturi“, “beau cate 5-6 cafele cu zahăr“, “nu am fost la ofta fiindca in ziua in care m-am dus eu pe la pranz nu am gasit pe nimeni” si sa nu remarc lipsa cronica de interes.

Acum va intreb pe voi: ce ar fi putut face diferit medicul din ambulator?

Ar fi trebuit sa se declare depășit și să-l transfere către alt medic de diabet care poate ar fi putut ajunge la “sufletul” pacientului mai repede/usor?

Ar fi trebuit medicul să citească cărțile lui John Demartini ca să știe cum să identifice valorile pacientului și să ordoneze discuțiile în jurul acelor elemente? De exemplu, poate sănătatea picioarelor nu este importantă pentru pacient dar poate potența lui este. Sau poate păstrarea vederii. Sau abilitatea de a ține minte chestii.

Sunt curios sa aflu părerea voastră.

Apariția complicatiilor diabetului la un pacient care nu-și dă interesul este sau nu un eșec al medicului diabetolog?

Aștept cu mare interes blamările și sugestiile voastre.

La sfârșit, vreau să profit de această ocazie ca să trag un mare semnal de alarmă.

Citiți afișul asociației de podiatrie și distribuiți!

ulceratie_diabetica_de_picior_la_fel_de_grava_precum_cancerul

Îndrăznește să fii sănătos!

10 comentarii la “Istoria încă neterminată a unui diabet tumultuos”

  1. Nu pot sa inteleg deloc de ce oamenii asteapta sa le fie rau, si dupa aceea isi iau medicatia. Cred ca este o lipsa totala de inconstienta, nu vreau sa ma leg de etnia roma, cred ca totusi, inca nu avem cultura preventiei si a tratarii la timp a lucrurilor. Mi se pare asa de revoltator. Tu sa vrei sa ii faci bine, si el sa iti vina mai rau. Cred ca este frustrant. La mine, la nutritie, si in privat, e o alta situatie. Oamenii vin tocmai ca sunt constienti, sau sunt trimisi de cate un medic de specialitate – si ei vin. Cred ca pur si simplu nu isi dau seama. Am vorbit si eu la stagii, la Centrul de diabet, cu multi pacienti, pur si simplu, multi nu realizeaza cat este de perversa boala asta si CAT DE USOR poate fi tinuta sub control cu putin interes….

    • Constantin

      Cultura preventiei medicale si a efectuarii tratamentului corect la timp lipseste cu desavarsire in Romania. Cand dau de un pacient care vine si ma intreaba ceva de preventie cardio-vasc (de exemplu) “ma luminez” tot, asa e de rar.

  2. In calitate de farmacist, si eu ma intreb de multe ori: in ce procent esecul terapiei sau compliantei unui pacient este un esec a mea ca rofesionist sau al profesiunii mele, in general? Greu de dat un rapsuns general valabil. De altfel, am si facut niste cursuri de psihologie prin care sa pot motiva sau da feedback pozitiv sau negativ pacientului asa incat ei sa aiba cea mai mare rata de schimbare a obiceiurilor. Dar de foarte multe ori tu faci tot ce se poate face, in cel mai bun mod, insa nu poti sa ii faci bine unui om cu forta. Chiar daca nu le place ce aud de la mine, eu prefer sa le zic tot ceea ce e spre binele/siguranta lor sa le zic, insa ce fac ei mai departe cu informatia pe care o primesc e deja in responsabilitatea lor. Foarte mult am vorbit la pshiologie de beneficii. Tindem, ca profesionisti, sa spuneam reactii adverse sau complicatii ale bolii, da ruitam beneficiile de multe ori. Eu am observat ca asta plus implicarea activa (faptul ca esti interesat de om) creste rata compliantei la tratament. Ceea ce cu siguranta s-a facut in cazul pacientului, dar munca finala trebuie sa o duca el. Si responsabilitatea atunci cand, desi informat, nu a luat nicio decizie in sensul unor umbunatairi, ii apartine.

    • Constantin

      Adela, eu cred ca procedezi corect si ma astept sa ai si o rata mai buna de approval. Cursurile de psihologie si de persuasiune devin din ce in ce mai necesare, mai ales cand este vorba de pacienti la care faci 10% medicina, 90% convingere si myth busting in capul lor.

  3. Buna, Constantin,

    Eu iti voi prezenta putin din cum vad eu situatia din punctul de vedere al pacientului. Am diabet de 13 ani, din liceu, din start pe 4 doze de insulina, pentru ca mai tarziu sa fac si mai multe si mai putine si acum sa folosesc o pompa de insulina. Din fericire, faptul ca sunt mai tanara si mi-a venit mintea la cap mai repede m-a ajutat sa nu ajung la nici un fel de complicatii, dar au fost cativa ani in care am refuzat sa am grija de mine. Nu a tinut de doctor, pentru ca am schimbat vreo 2-3 atunci, a tinut de mine, de faptul ca am trecut printr-o perioada in care nu am vrut sa stiu ca am diabet si nu am respectat nimic din tratament. De aceea, am avut nevoie de vreo 3 ani sa ajung la o Hb1ac mai mica de 7. Si referitor la un comentariu anterior, nu, nu este simplu de tinut sub control glicemiile, avand in vedere ca absolut tot te influenteaza si nu, nu e simplu sa faci aceleasi lucruri in fiecare zi si glicemiile sa nu reactioneze la fel. Si cand patesti asta de nenumarate ori, devine foarte frustrant si vrei sa renunti. Din punctul meu de vedere, trebuie sa gasesti un motiv suficient de bun si sa accepti conditia speciala pe care o ai ca diabetic, altfel nu ai cum sa reusesti.
    Ai subliniat in povestirea ta cum un diabetic primeste gratuit 100 de teste pentru fiecare 3 luni. In momentul in care vrei sa ai cu adevarat grija de tine, iti faci undeva la minim 3 teste pe zi. Nu sunt nici pe departe suficiente. Din fericire, eu mi-am permis un aparat de monitorizare continua si in combinatie cu pompa de insulina de care ziceam si putin mai sus, am reusit sa fac treaba buna. Asta nu ma scuteste insa de valorile ridicate cand ma astept mai putin sau de cate o hipoglicemie in mijlocul unei sedinte. Sunt aparate, mai dau gres, iar eu sunt om si gresesc frecvent.
    Referitor la doctori, de un an m-am mutat la unul care imi place foarte mult si care e la curent cu tot ce e nou, care are grija sa imi mentin si greutatea si care mi-a adaptat tratamentul asa incat sa ma pot juca cu mesele si cu dozele de insulina si sa imi fie bine. Atitudinea lui face totul. Si faptul ca m-a invatat cateva smecherii de care alti doctori (poate un pic mai in urma cu tehnologia) nu au mentionat niciodata sau pe care poate nici nu le-au stiut. Imi dau seama ca procentul celor cu DZ tip I e mic in comparatie cu cel de tip II si probabil ca nu ai timp, ca doctor, sa te pui la curent cu toate noile inventii mai ales cand ele folosesc celor 3 pacienti din 1000 pe care ii ai, dar pentru mine a insemnat mult.
    Ca sa concluzionez, imi place sa cred ca diabetul m-a invatat, pe langa multa aritmetica :), un lucru foarte important: nu judeca pe nimeni pentru ca nu stii prin ce trece, cat de greu ii e sa se trezeasca dimineata sau care e contextul pentru el. Iar doctorii, de toate specializarile, ar trebui sa incerce sa faca tot ce se poate pentru pacienti, fara sa judece si poate incercand sa se puna din cand in cand in locul cel pe care ii trateaza.

    • Constantin

      Salut Andreea,

      Comentariul facut de tine este aproape in totalitate tintit pe managementul DZ 1 dar intr-adevar se pot face anumite paralele.
      Am si specificat in articol ca cazul pacientului este unul mai dificil. Este clar ca avea si o variabilitate glicemica mare dar aceasta trebuia sa reprezinte un motiv in plus ca sa aiba mai multa grija de el la domiciliu, atat cat putea el. 5 cafele cu zahar e departe de “atat cat putea el”.

      Este adevarat, absolut totul te influenteaza si glicemiile nu reactioneaza la fel. Sunt total de acord dar nu ne putem resemna. Trebuie muncit impreuna – medicul si pacientul pentru a elimina niste factori perturbanti (atat cat putem) si pentru a gasi chestii in stilul de viata (serviciu stresant, gustari, mancat haotic, eforturi fizice neasteptate) pe care le putem echilibra pentru a reduce din variabilitatea glicemica obiectivata pe glucometru/senzor.

      Sunt de acord cu tine – 100 de teste/3 luni sunt total insuficiente. Cred ca bianual se trimit cereri si memorii catre guvern si CAS sa creasca numarul de teste acordate la pacientii cu ambele tipuri de diabet. Insa, pacientul nu-si facea nici cele 100. Si daca si le facea, de ce nu aducea glucometru sau valorile trecute pe hartie? Ca sa-l putem ajuta cumva.

      As risca sa zic ca majoritatea medicilor diabetologi sunt putin in urma cu tehnologia. Proportia tip 1/tip 2 la un medic diabetolog este mai mica decat consideri – probabil 3 cu DZ1 la 3000 cu DZ2. Si atunci sa-ti dedici o groaza de timp sa inveti pompe si senzori pentru 1% din pacientii tai nu se merita pentru multi medici. Nu zic ca este bine sau corect, dar se intampla. Aproape toate mamele copiilor cu DZ1 ne reproseaza ca nu suntem la curent cu toate pompele, inclusiv cu cele care nuvadn in Romania si sunt aduse din Italia/SUA. In acel moment, dansele nu se pun in picioarele noastre. Noi, in rezidentiat, facem cursuri de pompe si la congres ni se prezinta noutati tehnologice din domeniu.

      Sa gasesti un medic cu care te intelegi bine este foarte important. Pacientul nostru nu a dorit sa se mute la alt medic, cu care poate i-ar fi mers mai bine. Sau la fel. Sau mai rau.

      Eu cred ca incercam din cand in cand ca si medici sa ne punem in locul pacientilor si majoritatea dintre noi incercam sa facem tot ce se poate pentru pacienti dar in acest caz pacientul nu ne-a lasat. In plus eu consider ca relatia medic-pacient nu este din oficiu relatie de prieteni la catarama. Da, daca diabetul merge bine si atat pacientul cat si medicul sunt multumiti atunci radem si ne distram si vb despre viata. Dar, daca pacientului nu-i merge bine si este risc de complicatii pai atunci cum mai pot eu sa rad impreuna cu el. Atunci rolul meu este sa-i transmit informatii pertinente si recomandari puternice si tintite de schimbare a planului terapeutic. Fara prea mari prietenii, fiindca in momentul ala sunt tras la raspundere penal si moral pentru complicatii si nu pentru ca n-a ras cu pacientul destul .

      Multumesc pentru comentariul tau.

Comentează

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>