Hai să vedem obezitatea ca și un înec

0 comentarii
obezitatea-ca-un-inec-fii-sanatos.ro

 

Citeam zilele trecute un articol al unui medic sufer fâșneț – David Katz – în care el a prezentat o perspectivă inovativă din care putem privi obezitatea și posibila dar improbabila ei rezolvare rapidă.

Aș fi putut da share pe facebook la articol dar am considerat că ar fi util să traduc pasaje pentru ca să poată beneficia de logica discuției și persoanele care nu știu să citească texte din limba engleză.

[…]

Obezitatea nu trebuie să fie o boală pentru ca să fie legitimă din punct de vedere medical.

Înecul nu este o boală și totuși nu duce lipsă de legitimitate. Când o victimă a înecului ajunge în final la urgențe ea este tratată cu medicație și intervenții de ultimă generație.

Înecul nu pornește atâtea dezbateri despre responsabilitatea personală (“trebuia să aibă grijă”, dacă a fost neglijent, etc). În schimb, acțiunile noastre demonstrează că avem nevoie atât de responsabilitate personală dar și publică și că aceste 2 entități sunt complementare.

Părinții trebuie să-și supravegheze copii la marginea piscinei sau pe plajă și sunt îndemnați să-i învețe pe cei mici să înoate. Dar totuși există și salvamari. Avem garduri în jurul piscinelor.

Și, bineînțeles, nu ne concentrăm atenția pe tratamentul de după înec. Punem accent pe prevenție. Și dacă se ineacă doar o singură persoană tot considerăm că înecul este mult prea comun.

Regula este prevenția care constă în aplicarea metodelor protective ce au izvorât din acțiunile responsabile publice cât și personale.

Ne înecăm în calorii proiectate să fie irezistibile. Ne înecăm în tehnologii care scad nevoia de muncă manuală dar care ne costă ani din viață. La fel ca și în cazul înecului, rezolvarea este o combinație între puterea personală și responsabilitatea publică la marginea apei.

Dacă am trata înecul precum obezitatea, atunci nu am avea salvamari pe plajă. Nu ne-am învăța copiii să înoate. Am amplasa semne de avertizare cu mesaje de genul: “hai înăuntru, apa este numai bună”.

În schimb, dacă ne-am uita la obezitate similar cu modul în care ne uităm la înec, atunci am spune adevărul despre mâncare. Nu am face publicitate țintită către copii în care să zicem că cerealele ce conțin sute de grame de zahăr adăugat reprezintă un mic dejun complet.

Nu am duce intenționat în eroare alți oameni când vine vorba de “curenții” periculoși din alimentația modernă. Nu am rămâne pasivi când am vedea un întreg grup de oameni care nu știu să înoate că intră într-o apă adâncă până la gât.

Dacă ne-am comporta cu banii noștri personali așa cum o facem cu sănătatea atunci cu toții am fi creduli, nevoiași și cel mai probabil fără nici un adăpost.

Dacă ne-am comporta cu înecul ca și cu obezitatea atunci unitățile de urgenta nu ar putea face față la numărul imens de resuscitări.

Însă dacă am aborda obezitatea la fel cum abordăm înecul atunci s-ar putea chiar să rezolvăm ceva.

Există o putere în a vedea lucrurile diferit și de a acționa în consecință.

[…]

Sursa originala a articolului – aici.

Comentează

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>